Bună, dragile mele! Astăzi vreau să atingem un subiect mai delicat și anume, cum mi-am depășit frica de a conduce. Vă povesteam aici, în articolul “15 lucruri despre mine“, despre faptul că am permis de conducere de aproape 9 ani, dar nu conduc. Lucrurile s-au schimbat între timp și mă bucur foarte tare pentru că am reușit să fac acest pas important, în sfârșit! În momentul de față conduc de mai bine de 4 ani. Mai mult de atât, în data de 24 ianuarie 2023 s-au împlinit 11 ani de când am luat permisul de conducere! Îmi aduc aminte că eram destul de stăpână pe mine și pe mașină imediat după ce am terminat cu școala de șoferi și cu examenul pentru permisul auto.

Eram hotărâtă să conduc, de aceea mi-am și luat imediat o mașină micuță cu care aveam de gând să circul peste tot unde voi avea nevoie. Am făcut câteva drumuri scurte cu ea, până în momentul în care am aflat că sunt însărcinată.

Atunci s-a schimbat ceva….și a apărut în mine frica de a mă mai urca la volan. M-am lăsat influențată de ea și nu am mai condus deloc pe perioada sarcinii. Am pus pe primul loc sarcina și bebele. Nu am vrut să fac lucruri care să mă streseze sau să îmi afecteze în vreun fel sarcina și viitorul bebeluș. Între timp am dat și mașina, pentru că nu avea rost să o mai țin în parcare. Și așa a stat acolo luni de zile, de a crescut iarba de jumătate de metru în jurul ei .

După ce s-a născut bebele, îmi petreceam mult timp cu el acasă. Atunci când aveam de mers la pediatru, la cumpărături sau pur și simplu prin oraș la plimbare, mergeam cu mașina soțului și conducea el. Când a început cel mic grădinița, îl ducea soțul dimineața, iar la prânz mergeam eu pe jos după el, pentru că era foarte aproape de noi. Ne făcea plăcere să ne plimbăm împreună în drum spre casă. Nu îmi lipsea o mașină sau activitatea de a conduce. A mai urmat o sarcină, la 3 ani după prima. Povestea s-a repetat și după ce s-a născut cel de-al doilea copil. Petreceam mult timp acasă cu cei mici iar când trebuia să mergem undeva, mergeam toți 4 împreună.