Bună, dragile mele! Astăzi vreau să atingem un subiect mai delicat și anume, cum mi-am depășit frica de a conduce. Vă povesteam aici, în articolul “15 lucruri despre mine“, despre faptul că am permis de conducere de aproape 9 ani, dar nu conduc. Lucrurile s-au schimbat între timp și mă bucur foarte tare pentru că am reușit să fac acest pas important, în sfârșit! În momentul de față conduc de mai bine de 4 ani. Mai mult de atât, în data de 24 ianuarie 2023 s-au împlinit 11 ani de când am luat permisul de conducere! Îmi aduc aminte că eram destul de stăpână pe mine și pe mașină imediat după ce am terminat cu școala de șoferi și cu examenul pentru permisul auto.

Eram hotărâtă să conduc, de aceea mi-am și luat imediat o mașină micuță cu care aveam de gând să circul peste tot unde voi avea nevoie. Am făcut câteva drumuri scurte cu ea, până în momentul în care am aflat că sunt însărcinată.

Atunci s-a schimbat ceva….și a apărut în mine frica de a mă mai urca la volan. M-am lăsat influențată de ea și nu am mai condus deloc pe perioada sarcinii. Am pus pe primul loc sarcina și bebele. Nu am vrut să fac lucruri care să mă streseze sau să îmi afecteze în vreun fel sarcina și viitorul bebeluș. Între timp am dat și mașina, pentru că nu avea rost să o mai țin în parcare. Și așa a stat acolo luni de zile, de a crescut iarba de jumătate de metru în jurul ei .

După ce s-a născut bebele, îmi petreceam mult timp cu el acasă. Atunci când aveam de mers la pediatru, la cumpărături sau pur și simplu prin oraș la plimbare, mergeam cu mașina soțului și conducea el. Când a început cel mic grădinița, îl ducea soțul dimineața, iar la prânz mergeam eu pe jos după el, pentru că era foarte aproape de noi. Ne făcea plăcere să ne plimbăm împreună în drum spre casă. Nu îmi lipsea o mașină sau activitatea de a conduce. A mai urmat o sarcină, la 3 ani după prima. Povestea s-a repetat și după ce s-a născut cel de-al doilea copil. Petreceam mult timp acasă cu cei mici iar când trebuia să mergem undeva, mergeam toți 4 împreună.

Abia când a început băiatul cel mare școala, am avut din nou, cu adevărat nevoie de o mașină a mea cu care să mă deplasez. Motivele sunt 2, mari și late: 1- pentru că ne-am mutat între timp la câțiva kilometri de oraș și 2- pentru că exact în perioada aceea soțul meu urma să fie plecat în interes de serviciu în altă localitate, pentru 2-3 luni. Nu mai aveam altă variantă decât să mă reapuc de condus. 

M-a ajutat foarte mult faptul că am știut din timp ce va urma să se întâmple. Am avut nevoie de o perioadă de acomodare, în care să mă obișnuiesc cu ideea că va trebui să conduc iar. Adesea eram entuziasmată la acest gând, dar de cele mai multe ori îmi era frică. Nu știam cum o să mă descurc, după atâția ani de pauză. Parcă și orașul devenise mai aglomerat, erau mai multe mașini în trafic decât cu 6 ani în urmă. Mă înspăimânta gândul că va trebui să ies și eu cu mașina, printre ele. Am avut la dispoziție 6 luni în care să mă împac cu gândul că voi conduce din nou și să fac ceva care să mă ajute să scap de frica de a conduce.

O să las aici câteva sfaturi care la mine au funcționat, pentru că, știu și alte femei, unele dintre ele mămici la fel ca mine, care, deși au permis de conducere, nu au curaj să conducă. M-aș bucura tare mult, dacă acest articol o să vă fie de ajutor.

Cere ajutorul familiei sau al prietenilor

Nu îți fie rușine să ceri ajutorul familiei sau al prietenilor. A vorbi despre temerile și preocupările tale cu alții poate fi o modalitate utilă de a atenua anxietatea și stresul. De asemenea, s-ar putea să îți fie util să ai un prieten sau un membru al familiei care să te însoțească atunci când conduci. Acest lucru îți poate oferi sprijin moral și pe cineva cu care să vorbești în timp ce conduci. O persoană apropiată îți poate distrage atenția de la temerile tale.

Primul pas pe care eu l-am făcut a fost să conduc cu soțul lângă mine. De fiecare dată când aveam ocazia, mă lăsa pe mine să conduc. De fapt el era cel care insista, mă întreba subtil “Conduci tu?” Nu eram prea doritoare și îmi amintesc că o dată mi-a zis “Nah, dacă nu ne duci tu acasă, aici rămânem”. . A fost răbdător și mi-a răspuns întotdeauna la întrebări, mi-a explicat ce și cum să fac. Îl întrebam lucruri de genul : “Acum ce fac, schimb viteza? Încetinesc? Opresc? Nu sunt prea aproape de cel din fața mea? “

Începe cu pași mici și vei căpăta treptat încredere în tine

Dacă te confrunți cu frica de a conduce, începe cu pași mici și vei căpăta treptat încredere în tine. Începe prin a conduce în zone cunoscute (ca de exemplu la tine în cartier, pe o stradă liniștită), pe distanțe mici. Odată ce te simți confortabil să conduci în aceste zone, încearcă să crești treptat distanța de condus și să conduci în zone din ce în ce mai aglomerate. Crescându-ți gradual încrederea în tine, vei deveni tot mai relaxată la volan iar frica de a conduce se va diminua, până când va dispărea complet.

Am aplicat acest sfat întocmai, conducând la început câte puțin prin cartier, pe străzi cunoscute, până când am reușit să parcurg un drum întreg dintr-un anumit punct din oraș, până acasă.

Fă câteva ore suplimentare de conducere

Dacă simți că este necesar, fă câteva ore suplimentare de conducere. Apelează la instructorul auto cu care ai făcut școala de șoferi (dacă ai rezonat bine cu el). Dacă nu, găsește unul cu recomandări bune, răbdător și calm. Instructorii auto profesioniști sunt persoane instruite și cu experiență care îți pot oferi îndrumarea și sprijinul de care ai nevoie. De asemenea, un instructor auto bun, îți poate oferi sfaturi și tehnici pentru a te ajuta să râmai calm și concentrat în timp ce conduci.

Deși sotul mi-a fost alături, am avut nevoie și de confirmarea unui profesionist, așadar l-am contactat pe instructorul cu care făcusem școala de șoferi. A fost nevoie să fac 4 ședințe de 1h30min fiecare. M-a plimbat destul de mult prin oraș în aceste ore și în plus am repetat fiecare tip de parcare. Mi-a dat foarte mare încredere în mine faptul că, fix după prima ședință, acesta mi-a spus: Tu conduci bine, doar puțin exercițiu îți mai trebuie! Și să lași frica acasă!

Exersează tehnici de vizualizare

Înainte de a te urca la volan vizualizează-te cum conduci liniștită mașina. De asemenea, vizualizează și faptul că ajungi la destinație cu bine, simțindu-te relaxată.

Prin vizualizarea rezultatelor pozitive, îți poți reprograma mintea pentru a se concentra pe aspectele pozitive ale condusului, mai degrabă decât pe cele negative. Această tehnică poate ajuta la reducerea anxietății și la construirea încrederii la volan.

Am făcut lucrul acesta fără să știu la început că mă va ajuta în vreun fel. Seara când mă puneam în pat închideam ochii și îmi aminteam de orele de conducere făcute cu instructorul, mă vedeam la volan, cu el în dreapta mea. Apoi am început să mă vizualizez conducând mașina în drum spre școală, cu copiii în spate.

Nu te gândi la ce vor spune despre tine ceilalți participanți la trafic

Fiecare șofer a fost la un moment dat începător și a avut nevoie de înțelegere din partea celorlalți participanți la trafic. Pentru a fi mai vizibilă în trafic, te sfătuiesc să porți semnul de începător (portocalele acelea drăguțe), până când prinzi puțin curaj și capeți niște experiență. Unii șoferi vor fi mai îngăduitori cu tine când vor vedea portocalele, altora…nu le va păsa prea mult. Sfatul meu este să înceri să îi ignori pe cei răutăcioși care imediat claxonează sau se uită urât la tine, pentru că nu ai plecat de pe loc fix în secunda în care s-a făcut verde la semafor.

Este un factor de stres pentru un șofer începător să știe că alții din spatele lor s-ar putea enerva ușor dacă el merge prea încet sau stă prea mult la semnul Cedează. Îți garantez că siguranța ta este mai presus decât nervii sau graba celorlalți și te sfătuiesc să mergi în ritmul tău, cu atenție. Nu contează ce zice cel din spate.

Eu de câte ori am vrut să mă grăbesc pentru a nu-i enerva pe cei din spatele meu, de atâtea ori am omorât motorul pentru că din grabă, bruscam mașina. Așa că am ajuns la concluzia că nu are rost să mai preocup de ce spun ceilalți, ci să îmi văd de treabă liniștită.

Concluzii

În concluzie, frica de a conduce se depășește în timp și cu efort, dar este posibil să faci asta. Începând cu puțin, luând lecții de conducere, exersând tehnici de vizualizare, căutând sprijin de la prieteni și familie, îți poți construi încrederea și abilitățile necesare pentru a conduce în siguranță și cu ușurință. Amintește-ți să ai răbdare cu tine însăți și să nu îți fie teamă să ceri ajutor pe parcurs, dacă este necesar.

Este nevoie să te expui treptat la lucrul de care ți-este frică, într-un ritm lent, până când are loc o desensibilizare și senzația de frică nu se va mai activa în fața acelui lucru.

Sfătuiesc toate persoanele care au permis de conducere dar nu conduc pentru că le este frică, să își ia inima în dinți, să depună puțin efort pentru a-și depăși această frică. Merită să încercați, vă spun pe cuvânt. Mie chiar îmi face plăcere acum să conduc, să merg în oraș să îmi rezolv treburile, să duc copiii la școală, să mă pot descurca singură, fără să depind de altcineva.

Nu mi-a fost ușor, trebuie să recunosc! Nu spun că a fost totul roz, dar satisfacția că am reușit este pe măsura efortului pe care l-am depus. În prima săptămână nici nu dormeam bine noaptea, de grija faptului că dimineața trebuie să plec cu copiii spre școală, în plină aglomerație.