Azi se împlinesc 2 ani…

Șaptesprezece noiembrie. Îi era rău. Nu mai făcea faţă durerilor. Nu mai putea nici să respire bine, doar cu tubul de oxigen…dar găsea totuși puterea să spună Tatăl Nostru. Ştia că nu mai are să se întâmple minunea la care speram cu toţii. Boala era cea învingătoare, din păcate. Acum îl ruga pe Dumnezeu să o ia, să nu o mai chinuie…

page1

Am rămas la ea, nu am putut să plec acasă. Îmi spunea cu glasul ei stins de atâta durere, dar blând ” Du-te, fata mea acasă. Nu-ți fie frică, că nu mor!” 

Am stat în acea noapte, pe pat lângă ea…pentru ultima oară. Am mângâiat-o și am plâns! Mai mult de atât nu aveam ce să fac :(. Îmi era groază să mă gândesc la clipa în care respirația i se va opri…de tot! Parcă era bine așa…respira liniștit (intrase deja în comă), stăteam lângă ea și era încă în viață. Doar că nu știam pentru cât timp. La ora 08:45, 18 noiembrie, după o noapte lungă și grea (în care a auzit tot ce s-a vorbit cu ea…pentru că am văzut lacrimi curgând pe obrazul ei), sufletul ei minunat s-a înălțat la cer! Lacrimile îmi curgeau pe obraz. Era un sentiment extrem de ciudat. O priveam și am rămas fără reacție, ca o statuie, nemișcată. În cele din urmă, ne-am apropiat. I-am pus tensiometrul la mână, dar nu. Nu mai găsea puls :((.

Mă gândesc eu…oare ce a fost în sufletul ei în acea noapte? Cât de greu trebuie să îi fi fost ?!? Trebuia să plece, deși își dorea să rămână cu noi :(. Ne auzea și nu putea să ne răspundă…

De ce ea, de ce așa tânără, de ce nu s-a mai putut face nimic? Am încercat destul de mult să o salvăm, am făcut totul? Ce ține de noi…cred că da…Mai departe Dumnezeu probabil știe de ce a ales ca soarta ei să fie asta…deși noi nu vom reuși niciodată să înțelegem. Am rămas îndurerați, cu ochii în lacrimi și cu sufletele pustiite de dor. Au trecut doi ani, a venit pe lume între timp și nepoțelul ei pe care și-ar fi dorit enorm să îl cunoască….

page

Te iubesc, scumpa mea mamă (acum sunt și eu mamă și știu că dragostea unei mame pentru puiul ei nu se poate compara cu niciun alt sentiment)!!! Îmi lipsești enorm, în fiecare zi! Aș vrea să te am alături de mine, aici pe pământ…dar tu acum ești îngerul nostru păzitor. Totuși, nu pot să cred că deja se împlinesc 2 ani de când nu mai ești! Odihnește-te în pace! Dumnezeu să te aibă în paza Lui!

Cristina, o prietena dragă a pregătit un videoclip foarte frumos, (pe care îl puteți vedea aici), în amintirea celei care a fost, draga noastră mamă, soră, fiică, soție, prietenă și colegă…ADELA!

2 comments

  1. Iasmy says:

    Mulțumesc, Simona! Îmi pare tare rău și pentru tatăl tău :-< e trist că unele persoane dragi nouă pleacă mult prea repede de pe lumea asta...mai ales când e vorba de un părinte. Și mie îmi este extrem de dor și mă doare...simt că am trăit atât de puțini ani lângă ea. Amintiri avem, am rămas cu ele și cu pozele dar...mai erau atâtea de trăit împreună.
    Îți doresc și ție multă putere! Nu ne rămâne decât să îi păstrăm veșnic în mintea și sufletul nostru și să aprindem câte o lumănare pentru ei. Te pup! :*

  2. Simona says:

    Nu am cuvinte… Am plans de-a lungul postarii, nu m-am putut abtine. Intr-adevar, cine stie ce o fi fost in sufletul ei in noaptea aceea? Stiu ca timpul trece, dar niciodata nu va mai fi la fel fara un parinte. Tata face in vara 4 ani de cand nu mai este si ma doare la fel de mult ca atunci cand a plecat. Si mi-e dor. Ai grija de tine! Cand merg duminica la cimitir voi pune o lumanare si pentru mama ta. Te pup, fii tare :)

Leave a Reply

~X( ~:> o=> o-> o-+ m/ b-( ^:)^ ^#(^ [-X [-O< [-( X_X X( O:) L- I-| B-) @};- @-) >:P >:D< >:/ >:) >-) =P~ =D> =; =:) =)) =(( <:-P <):) ;;) ;)) ;) :| :wink: :twisted: :roll: :oops: :o3 :o) :mrgreen: :idea: :evil: :cry: :coffee: :bz :blushing: :arrow: :ar! :^o :X :P :D/ :D :@) :?: :? :> :-| :-x :-w :-t :-ss :-q :-o :-j :-h :-c :-bd :-S :-P :-O :-L :-D :-B :-@ :-?? :-? :-< :-/ :-)) :-) :-( :-& :-$ :- :* :)] :)>- :)) :) :(|) :(( :( :!: :!! 8-} 8-| 8-X 8-O 8-> 8) 3:-O /:) **== (~~) (:| (*) (%) %-( %%- $-) #:-S #-o